Lewis & Short

pĕrīcŭlōsē, adv., v. periculosus fin.

pĕrīcŭlōsus, a, um, adj. [periculum], dangerous, hazardous, perilous (class.): in nosmetipsos periculosi, incurring danger, endangering ourselves, Cic. Att. 13, 27, 1: consuetudo, id. Ac. 2, 21, 68: periculosum et grave bellum, id. Imp. Pomp. 2, 4: periculosum et infestum iter, id. Phil. 12, 10, 25: vulnera, id. ib. 14, 9, 26: curationes, id. Off. 1. 24, 83.
With dat.: populo Romano periculosum, Caes. B. G. 1, 33.
Neutr. in abl. absol.: juxta periculoso, ficta seu vera promeret, since it was equally perilous, Tac. A. 1, 6.
Neutr. plur. as subst.: in castris quoque periculosa fortissimis imperantur, Sen. Prov. 4, 8: inimicitiae, Tac. G. 21.
Sup.: locus, Cic. Phil. 7, 3, 8: annus, Liv. 27, 35: bellum, Flor. 1, 17, 5.
Hence, adv.: pĕrīcŭlōsē, dangerously, hazardously, perilously, with danger, risk, or peril (class.): periculose aegrotans, Cic. Att. 8, 2, 3: periculose dico, id. Phil. 7, 3, 8: periculose a paucis emi, quod multorum esset, Sall. J. 8, 2.
Comp.: nihilo periculosius, without any greater risk, Auct. B. Alex. 64.
Sup.: periculosissime aliquid facere, with the greatest danger, Sen. de Ira, 3, 22, 2.