No entries found. Showing closest matches:
* ūrīca, ae, f., i. q. eruca, a caterpillar, canker-worm, Plin. 18, 17, 44, § 154.
ūrīgo, ĭnis, f. [uro], lustful heat, desire, pruriency (post-class.), App. M. 8, p. 215, 16; 1, p. 105, 27; Arn. 5, 187 (but in Plin. 20, 22, 87, § 238, the correct read. is ustio).
ūrīna, ae, f. [kindr. with Sanscr. vāri, water; Gr. οὖρον; cf. urna and urceus], urine.
‡ ūrīnal, οὐροδοχεῖον, Gloss. Philox.
ūrīnālis, e, adj. [urina], of or belonging to urine, urinary, urinative: viae, Cael. Aur. Tard. 5, 3; cf. fistula, Veg. 3, 15: virtutes, Cael. Aur. Tard. 5, 2: medicamenta, id. ib. 1, 4; 5, 1.
ūrīnātor, ōris, m. [urinor], a diver, Varr. L. L. 5, § 126 Müll.; Liv. 44, 10; Dig. 14, 2, 4; Inscr. Orell. 4115.
ūrīno, āre, v. urinor.
ūrīnor, āri, v. dep. (ante-class. collat. form ūrīno, āre) [urina; Gr. οὐρέω], to plunge under water, to dive: urinare est mergi in aquam, Varr. L. L. 5, § 126 Müll.; Cic. Fragm. ap. Non. 474, 27; Plin. 11, 37, 72, § 188.
Part.: urinantes, Plin. 9 30, 48, § 91.
† ūrĭnus, a, um, adj., = οὔρινος, full of wind, windy: ovum, a wind-egg, Plin. 10, 58, 79, § 158.
ūrĭon (ūrĭum), ii, n. [perh. from οὖρος, Ion. for ὄρος, a mountain], a kind of earth in mines, Plin. 33, 4, 21, § 75.
Urĭŏs (-ŭs), i, m., = Οὔριος, a title of Jupiter, Cic. Verr. 2, 4, 57, § 128.